la urmatorul click va fi iubire

mai raspunde cineva la anunturi de la rubrica matrimoniale de genul el, 30, 180cm, brunet, stare materiala buna, romantic, sincer, caut tanara, 25-30, 160-170cm, blonda, fara obligatii, in vederea casatoriei etc.?
in principiu nici anunturile pline de detalii sofisticate de pe pagini cu parola nu spun altceva decat o poveste mai scurta sau mai lunga a unei cautari, a unei singuratati careia te-ai hotarat sa-i pui capat. dar ce diferenta colosala de detaliu si intre aceste pagini de internet. luam de exemplu o pagina unde bifezi in nestire amanunte care nu au voie sa lipseasca partenerului pe care il cauti cu inversunare (si in mod ciudat, desi se ofera aceasta sansa, majoritatea bifeaza casuta "nu conteaza" - dovada de toleranta si simt al compromisului sau doar un mod subtil de a spune ca oricum te lasi pe mana harazdului, pentru ca si asa nu sti ce cauti?) si o pagina cu sistem elaborat, ca cea cu care mi-am petrecut o seara intreaga zilele trecute, din mare curiozitate si din cauza temperaturilor scazute de afara care m-au facut prizoniera a apartamentului meu.
conceptul paginii e acela de a-ti crea cu fiecare click senzatia ca ai dat peste un domeniu serios si de a te face sa te simti deosebit si protejat in anonimitatea ta romantica si optimista.
pentru a putea porni in cautare, trebuie mai intai sa te intinzi pe canapeaua imaginara a psihologului imaginar, sa raspunzi o jumatate de ora intrebari despre tine si sa alegi imagini care spontan iti satisfac gustul estetic, sa dai titluri unor asa-zise secvente de vis etc. si desigur exista si o evaluare. si m-am trezit facand pe indelete toate acestea, nu pentru ca ma asteptam sa am cine stie ce revelatie despre propria-mi personalitate, nici pentru ca ma bantuiau ganduri negre ale singuratatii (care ganduri negre? singuratatea e dulce ca un mar copt), ci pur si simplu pentru ca sunt o fire curioasa din cale afara. abia asteptam sa vad ce propuneri mi se fac, respectiv pe cine alege sistemul pentru mine, cu cine ma potriveste si in ce procentaj. ei bine, am primit peste 3000 de propuneri, dar nu s-a gasit nici o potrivire mai intensa decat 82%, nici dupa ce am extins criteriile de cautare pe mai multe tari. si cine e printul castigator? un politist de 33 de ani. a carui parte feminina e la fel de pronuntata ca si partea mea masculina si care actioneaza la fel ca si mine in proportie de 57% din instinct. vai de cel care se lasa orbit de cifre. sa inteleg ca un cuplu care sarbatoreste nunta de argint a ajuns la aceasta performanta pentru ca potrivirea dintre cei doi intrece cu mult 90 de procente?

lasand la o parte motivele care fac atat de populare asemenea cluburi de intalnire in internet, ramane intrebarea despre telul pe care il intuim la capatul cautarii. cautam un om anume sau mai degraba visul? cel cautat trebuie sa fie perfecta proiectie a visului nostru. cu cat spun mai mult despre mine, cu atat am mai multe sanse sa iau forma visului celuilalt, pentru ca oferta e mare si decizia se ia in functie de cele mai mici detalii. de ce compromise, cand pot avea totul perfect in detaliu? si asta nu presupune doar ca tu locuiesti in aceasi tara cu mine, ci esti la fel ca si mine, fumator, sportiv, iubitor de natura si animale, iti petreci timpul liber citind, etc. asta nu e de ajuns. cel mai bine ar fi sa stiu ca locuiesti in acealsi oras cu mine (sau cel putin in orasul in care oricum voiam sa ma mut), fumezi lucky strike, faci seara (si nu dimineata) jogging si la sfarsit de saptamana mergi la inot, iubesti pisicile si marea caspica, citesti aceleasi ziare la micul dejun (in timp ce bei aceasi cafea ca si mine si asculti acelasi post de radio) etc.
cautam pe altcineva sau ne cautam pe noi insine in alt corp? vrem sa iubim un alt om sau vrem sa facem un cult al iubirii de sine?
protejati de anonimitate putem fi tandri, indraznim sa ne punem sufletul in palmele oricui si ne imaginam ca cineva undeva se intreaba al cui o fi oare sufletul acesta frumos si viseaza un moment acelasi vis ca si noi. sunt sigura ca pentru multi nici nu e nevoie de pasul urmator, de contactul concret. cu timpul cautarea devine elementul distractiv si fascinant prin gratuitatea ei, si nu telul, oricat de des s-ar repeta cuvantul responsabilitate la rubrica despre mine.

uimitor cat de mult si cat de intens se viseaza in internet. nimeni n-ar mai trebui sa fie singur, cand sufletul pereche e la un click departare. internetul iti ofera sansa de a gasi omul care ti se potriveste ca o manusa calda si pufoasa. in viata de zi cu zi, cea in care bagi mana in foc si te arde, cea in care timpul obligatiilor si-al obisnuintei scurteaza timpul tandretii, stai din ce in ce mai rar martor viselor tale si iti sugrumi cuvintele frumoase. nevoia de tandrete nu dispare, isi schimba doar modul de manifestare. pacat doar ca membrul cu cifrul AN2ZMP13, de indata ce devine un nume si o prezenta fizica, considera ca e nedemn pentru un barbat sa arate atata slabiciune, incat sa te rupa brusc de ceea ce faci sa te duca la marginea orasului sa priviti impreuna apusul soarelui printre turnurile fabricilor.

la urmatorul click ar putea fi iubire. posibilitatea e mai tentanta decat certitudinea.

apsan park, daegu

apsan park, am 10. november 2007

ganz oben auf dem berg, nach einer ziemlich anstrengenden wanderung. welch ein wunder, dass wir am nächsten tag keinen muskelkater hatten.
unterwegs bemerkte ein koreaner erstaunt, dass es keinen unterschied zwischen europäischem und koreanischem lachen gibt. frage mich, was er wohl sonst noch für vorstellungen über europäer hat :) essen, schlafen, ironie - sind das denn nicht schon genug unterschiede?